Aşa se întâmplă când ajungi a trăi în vis

Nu un vis, ci în vis. Capcana trăirii în vis, pe care la început nu o vezi, nu o ştii, nu îi simţi prezenţa, apare mult mai simplu decât ai crede. Şi capătă forme din cele mai neobişnuite, alteori din cele mai previzibile.

Începi să nu mai recunoşti realitatea când o vezi, începi să te retragi mereu în cochilia adăpostitoare a visului tău, unde totul e cunoscut şi unde nimic nou, riscant, schimbător nu se (mai) poate întâmpla, începi să nu mai ştii cum să reacţionezi când ceva real, bun sau rău, ţi se întâmplă, începi să te gândeşti că lumea ta din vis e mult mai caldă, mai sigură şi mai benefică decât orice altceva ce ar veni din exterior… din realitate, de fapt. Capcana cea mai rea şi cea mai grea aceasta este.

În forma ei cea mai simplă sau simplistă. Ajungi să crezi că de fapt ai o lume, fie ea şi doar în vis. Adevărul este că ea nu există. Ţi-ai creat-o tu. Ai format-o după chipul şi asemănarea ta, sau dimpotrivă, total opusă ţie, doar-doar pe aceasta o vei accepta sau te va accepta ea pe tine…