Benzidamina – remake

Incantat de efectele pe care le ofera benzidamina, in special delirante si stimulante, am decis ca n-ar strica o a doua sansa. Trei pliculete de data aceasta. Nu doream sa le mai dizolv in apa asa ca am folosit o idee data de o colega, sa pun praful in caramele. Zis si facut, in vreo 45 de minute am facut 30 de caramele, dintre care doar 2 se stricasera.

A urmat partea in care trebuia sa le inghit si acum scriu cu greu pentru ca imi amintesc senzatiile si ma apuca o durere din stomac pana in gat. Desi nu pareau, caramelele erau suficient de mari incat sa se blocheze in gat. Sa le beau cu suc n-a fost o solutie si vreo 3 caramele mi s-au oprit in gat, provocand tuse puternica.

Dupa 10 caramele luate am deis ca nu ma mai pot chinui. Am luat cina si dupa o ora am mancat din nou, pentru ca prima masa o dadusem la boboci grav de tot in WC. Mi-am revenit din starea de greata si mi-am continuat activitatile obisnuite. La vreo 2 ore dupa primul si singurul plic, campul vizual a inceput sa tremure.

Au urmat alte imagini duble ce se desfasurau rapid in urma a ce vedeam. Mai erau si niste fulgere galbene… Piesa de rezistenta a fost o pisica pe care o vedeam intrand si iesind de sub pat. Efectele delirante de mai devreme s-au cam epuizat, insa efectul psihoactiv de insomnie se tine bine, e 5:33 si n-am dormit nici macar un minut. S-a luminat de vreo 30 de minute si am si fumat o tigara pe balcon ca sa admir privelistea – nici tipenie de om afara…

Concluzie: remake-ul a fost un esec lamentabil si nu doresc sa mai incerc benzidamina… Probabil daca reusesc sa construiesc un echipament de distilare voi incerca sa o extrag din amestec, e ultima solutie pe care o am. Cunoasteti vreun olimpic la chimie?