Cate intrebari…

Cu toate astea într-una din dimineţi… oare chiar în dimineaţa aceasta?!, mi-a spus: “Eşti luminoasă azi!” Aşa să fie oare? Un singur lucru am făcut diferit faţă de ieri, alaltăieri etc. Aseară nu m-am mai gândit la el, nici la ea, la ai mei, la termene limită, la copilul meu din hârtie, la nimic din toate astea… a fost seara în care Ceva (nu ştiu ce) m-a împins a mă gândi (altfel) la Tine. Mi-a revenit în minte ceva ce citisem într-o carte că ar fi spus Părintele Arsenie Boca (pe care îl citesc şi apoi am “bunul” obicei să uit ceea ce tocmai am citit): “nu avem linişte şi echilibru până nu ne decidem în timp, ce facem cu eternitatea noastră? Ce facem cu Hristos?” Şi apoi Te-am auzit cum mă întrebi, în sfârşit îmi vorbeai: “tu, Oană, tu ce ai de gând cu Mine?” Mi-am adus aminte de Tine… abia atunci. Iar seara aceea nu a mai fost la fel… Lacrimile luaseră alt drum, aveau cu totul altă destinaţie. Poate de aceea astăzi îţi păream atât de luminoasă. Ajută-mă, Te rog, nu doar să par, ci să şi fiu aşa în fiecare zi! Să ştiu răspunsul la întrebare. Să nu mai uit… sau să mă prefac mereu că nu am timp… tocmai pentru Tine.