floare de mar

Fără măr

Am rămas fără măr. Nu fără mere… ci fără Măr. Noi toţi suntem mai puţini senini pentru că ne lipseşte floarea de măr. Mâine se face o lună de când Ionatan nu mai este. Nu mai este aici. Nu-l mai auzim, nu ne mai ceartă, nu ne mai mustră, nu ne mai zâmbeşte. Nu ne mai invită “să rămânem cu BINE(LE)”.

Puţine scrieri mă fac să plâng cu pumnii la gură. Da, ştiu, unii spun că e doar un semn de slăbiciune, de non-disciplină, de confuzie. De ne-ţintă probabil. Această scriere a Poetului Ionatan: Scrisoare veche către un prieten tânăr, (sursa: ionatan.wordpress.com), deşi nu în versuri, e totuşi vers. E una din cele ce mă fac să plâng aşa: cu pumnii la gură. Ca azi. De parcă mi-aş fi dorit să pot fi şi eu prietenul (mai) tânăr.

P.S. Mi se îndreaptă gândul în aceste momente nu doar către Poet, ci şi către familia lui, către toţi cei dragi ai săi. Azi mai mult ca oricând, către Eva, care (ne) impresionează profund prin ce scrie aici, dar mai presus de toate, prin ceea ce noi doar bănuim că trăieşte…