poetic

Non-poezie

Cristal de gheaţă îmi este acum tăcerea ta.
Totuşi, azi, când îţi simt parfumul prin aer,
Mi-aduc aminte doar de blândeţea glasului tău cald;
Mireasmă de te-ai fi născut, şi nu te-aş fi simţit,
Atât de permanent şi acut, ca acum.
O lumină cam verde răzbate dintr-un neon obosit,
Străluciri de albastru îmi pare că-ţi curg din privire,
Dar tu îţi îndrepţi spatele şi-mi spui iarăşi, abrupt,
„Ţi se pare, fetiţo, e numai a ta închipuire”.
Nasc mugurii de lângă tine copaci,
Iar soarele-ţi joacă prin fumurii ochelari,
Timid, întrevăd o mică steluţă dintr-un ocean
Cum stă agăţată-n miresmele tale de portocali.
Copilul ce vine astăzi nu e al tău,
Ai vrea să-ţi dai viaţa pentru ca altfel să fie,
Mângâi pe a sa mamă doar în gând, cu iubire,
Priveşti înapoi şi-ţi laşi lacrima-n inimi străine să scrie…