lacrima

Povestea Ioanei

Fie că alegi la început să priveşti oarecum „detaşat”, fie implicat, fie cu mirare ori cu dorinţă sinceră de mângâiere, povestea Ioanei atinge inima. Un prieten mi-a semnalat deunăzi povestea ei şi a unei „mânuţe pierdute”. Mărturisesc că, uitându-mă mai atent în ochii ei, acolo am putut citi povestea. Se află în ochi scrisă întreaga sa poveste. Ochi ce par a mă invita cald şi vioi la joacă, dar şi la o privire mai atentă înspre copilul ce eram… şi uneori uit să mai fiu.

Pentru mirarea/intrebarea din mine faţă în faţă cu povestea ei, dar mai ales pentru căldura răspunsului din ochii şi zâmbetul ei, sunt datoare să îndrăznesc să semnalez şi eu, la rândul meu, aici povestea Ioanei. Dacă doriţi, luaţi legătura cu familia ei, vorbiţi cu ei, sunt oameni cu sufletul scăldat în credinţă, aflaţi cum puteţi să fiţi mai aproape. Au pregătit şi o licitaţie cu „obiecte”…cred eu toate însufleţite.